“Râsu-plânsu”

 O anecdotă din anii ‘40 despre marioneta comunistă Petru Groza, dictatorul sovietic Stalin și țara noastră:

“O femeie a născut trei copii, doi băieţi şi o fată, şi le-a pus numele Stalin, Petru şi Ţara. 

Într-o zi s-a dus cineva la femeia aceasta şi a întrebat-o ce îi fac copiii, iar ea a răspuns: 

Petru doarme, Stalin suge şi ţara plânge.” 

 Umorul românesc este deseori de tipul “râsu’- ‘plânsu’”. Și să știți că este o mentalitate veche foarte sănătoasă: dacă plângi “com una Magdalena” (cum zic spaniolii) nu rezolvi nimic. Nu faci decât să te afunzi în disperare. Pe când râsul, ironia, satira sunt o formă de sfidare în fața necazului. Suntem printre singurii dacă nu chiar singurul popor din Europa care râde de Moarte și de Diavol! Sunt atâtea basme românești (culte sau populare) de tipul ăsta, de pildă Dănilă Prepeleac sau Ivan Turbincă. Eroii noștri umilesc Moartea și îi bagă pe draci în draci. Așa am râs și de ruși, și de unguri și de turci și de toți care ne-au asuprit și încercat vreodată să ne supună. Și așa am râs de toți netoții și trădătorii autohtoni care au încercat și încearcă să ne tragă la fund.