"Bulgăroi cu ceafa groasă"


Acesta a fost titlul unei știri pe care am avut nenorocul să o văd astăzi...

Din păcate, nu mă miră o astfel de știre. Acum două săptămâni mama îmi relata experiența unei colege, profesoară de istorie, după o vacanță petrecută în Bulgaria. Aceasta i-a povestit cum în timpul unui tur ghidat la Plevna – unde s-a desfășurat bătălia decisivă între forțele româno-ruse și cele turcești în Războiul de Independență – ghidul a omis complet, în mod deliberat, participarea armatei române sub comanda regelui Carol I, *în ciuda faptului că soldați români apăreau în câteva fresce de acolo sau pe pancartele istorice. Deci deducem din acest lucru că vreo recunoștință pentru faptul că intervenția românilor în acest război ruso-turc a dus la eliberarea bulgarilor de sub jugul otoman lipsește cu desăvârșire... Este limpede că nu este nicio lacrimă bulgărească vărsată pentru eforturile și sacrificiile românești pe câmpul de luptă al acelui conflict... Cum menționează și un articol de la Historia, pentru bulgari:

"Din amintirea momentului 1877, a mai rămas doar ajutorul surorii mai mari, Rusia."

Adică Rusia, aceea Rusie doldora de cazaci care jefuiesc, violează, schingiuiesc și omoară, parcă îi e Bulgariei mai scumpă decât România. Așa-i că este frumos? (Sau nu.)

Revenind însă la știrea legată de elogierea Reginei Maria care, vezi Doamne, a iritat echipa bulgărească a muzeului de istorie de la Balcic. Văsăzică, noi eram o „putere străină de ocupație”, o putere care cine știe ce fărădelegi a comis în Dobrogea împotriva blajinului popor bulgar... Ai avea impresia din reacția bulgarilor că ce au făcut românii este de o mie de ori mai cumplit decât ce au făcut naziștii sau sovieticii...

Dacă este vorba despre „puteri străine de ocupație”, hai să amintim și fărădelegile bulgarilor comise pe pământ românesc în timpul Primului Război Mondial. O să vă expun aici câteva fragmente din câteva articole și am o singură rugăminte: să le citiți până la capăt, oricât de odioase vi s-ar părea faptele invadatorilor bulgari. Pentru că istoria nu trebuie îngropată sau trecută prin filtre revizioniste ca să ne menajăm vecinii (fiți pe pace, că mai niciunul dintre vecinii noștri nu ne menajează pe noi, ba din contră): nu vorbim doar despre ce ne place, istoria trebuie știută cu bube cu tot! Cum spunea istoricul Nicolae Iorga: „Cine uită nu merită”. Așa că haideți să depănăm niște amintiri:

"Istoricul Lavinia Dumitraşcu a găsit în fondul arhivistic al Muzeului de Istorie şi Arheologie Constanţa documente care oferă o imagine completă asupra a ceea ce a însemnat ocupaţia bulgară în Dobrogea, perioadă în care nu doar autorităţile bulgăreşti, ci şi bulgarii tulceni, inclusiv doamnele, toţi organizaţi în „comitete bulgăreşti de distrugeri“, au contribuit, cu toate forţele, la samavolniciile comise de oficialităţi.

Violenţele au început în Turtucaia, când autorităţile bulgare i-au împuşcat pe funcţionarii care au rămas în oraş: Al. Constantinescu, dirigintele oficiului poştal, Ştefan Bonjug şi Ion Bărbulescu, perceptori fiscali ai comunei Astfe-Chioi şi Denizel, Cristea Doiciu, agent de urmărire al oraşului Turtucaia, dar şi localnici acuzaţi de spionaj.

„Victimele erau violate de mai mulţi bulgari“

„În satul Chiose-Abdi, l-au tăiat în bucăţi pe locuitorul Stanciu fost servitor la şcoala română. De asemenea, au violat-o pe domnişoara Elena Răducanu Predescu în etate de 16 ani, faptul fiind săvârşit de un ofiţer bulgar şi trei soldaţi“, se arată în materialele scoase la lumină de istoricul Lavinia Dumitraşcu. Pe o femeie din comuna Popina „au tăiat-o bucăţi pentru motivul că a dat date neexacte la o patrulă de cavalerie bulgară“.

Un alt document vorbeşte despre atrocităţile săvârşite de ocupanţii bulgari asupra populaţiei civile. „La capitolul «Violuri» sunt enumerate faptele pe localităţi, specificându-se numele şi vârsta victimelor şi, uneori, a martorilor, numărul de soldaţi bulgari, uneori şi turci, care au participat. De cele mai multe ori, victimele erau violate de mai mulţi bulgari şi, nu de puţine ori, decedau. În cazul în care părinţii sau fraţii mai mari încercau să le salveze pe copile, aceştia erau bătuţi sau omorâţi“, spune Lavinia Dumitraşcu.

Iată câteva dintre aceste însemnări care au reprezentat tot atâtea drame în urmă cu un secol: „D-ra Elena E. Turcăreanu din Ghiuvenlia a fost violată de 3 soldaţi bulgari în faţa mamei ei. Mama fetei care s-a împotrivit a fost grav maltratată şi a murit. Martori: Gana C. Ţică şi Maria N. Tufă“; „Rada B. Lepădatu se plânge că bulgarii i-au violat cele trei fete ce avea: Rada, Neaga şi Stana. Din această cauză şi a maltratărilor, fetele au murit. Soţul ei, Radu Lepădatu, împotrivindu-se, a fost omorât“. La Sarighiol, consemnează mai departe, autorul, „femeile Sofia Cioromală, Floarea Dima, Maria Roşioru, Rada V. Untea (...) au fost bătute şi siluite cu violenţă de soldaţii turci. Martori: Ion, Dumitru şi Ştefan Take“.

În Techirghiol, Domnişoara Sanda Gheorghe a fost siluită de soldaţi bulgari. La fel s-a întâmplat şi cu o altă fată, Maria, moartă, şi cu nora Sandei Gheorghe, „care era gravidă“." [fragment din Ororile la care au fost supuşi dobrogenii după cumplita înfrângere de la Turtucaia. Violurile, crimele şi tâlhăriile comise de bulgari, germani şi turci din revista Adevărul]
"Scopul urmărit de oficialităţile bulgare era distrugerea elementului românesc ca să poată anexa Dobrogea. [...]
Călcând peste cadavre, noul prefect bulgar şi-a instalat reşedinţa la Constanţa. Totodată, limba oficială în instituţiile publice şi judecătoreşti a devenit limba bulgară, iar în biserici, slujbele se ţineau doar în limba vorbită la sud de Dunăre – iar ca o încununare a ocupaţiei, pe faţada Primăriei Constanţa era scris „Regatul Bulgaria. Comuna urbană Constanţa“.
Bulgarii voiau să stârpească orice român care nu voia să fugă. În urma trupelor bulgare, care înaintau în Dobrogea, populaţia bulgărească s-a organizat în adevărate bande, care atacau românii, distrugând din temelie sate întregi, jefuindu-i de tot avutul. Cei care se încăpăţânau să rămână erau otrăviţi. Astfel, în curţile oamenilor se aruncau bomboane şi alte produse otrăvite, lansate de aeroplane şi hidroavioane, atât noaptea, cât şi ziua, aflăm din volumul „Oraşul Constanţa între anii 1918-1948“ semnat de prof.dr. Răzvan Raul Ivan, preşedintele Asociaţiei Dobrogea Străbună, lansat recent la Constanţa.

„În presa vremii se făcea apel către populaţie să nu pună mâna pe aceste obiecte ale morţii, care puteau să provoace boli. Zilnic, din curţile oamenilor se strângeau trei-şapte saci de bomboane şi alte produse otrăvite, populaţia având obligaţia să anunţe Poliţia locală“, povesteşte profesorul de istorie, care a descoperit amănunte terifiante în arhive.[...]
Dacă pagubele materiale erau impresionante, drama începea atunci când era vorba de oameni. „Au omorât pe cine au vrut şi când le-a plăcut, iar ca motiv principal aveau jefuirea sau spre a-şi putea bate joc de femeile sau fetele românilor. Un caz atipic este crima săvârşită asupra lui Stan Stănescu din comuna Râmnic, fost preşedinte al Băncii Populare, pe care l-au urcat în căruţă, l-au scos din sat afară şi l-au omorât numai pentru a-i tăia maxilarul inferior ca să-i fure cei câţiva dinţi de aur pe care-i avea puşi în gură, iar seara au dat o serată în sat şi au silit fetele şi femeia numitului să vie la petrecere“.

Numărul violurilor a rămas necunoscut până astăzi. Fiecare însă a însemnat o dramă. „Fetele N.S. şi V.N. din Luncaviţa au fost violate şi apoi batjocorite de mai mulţi soldaţi deodată, din care cauză au şi murit ambele. Pe C.C. din Tulcea, fost consilier comunal, l-au scos din oraş şi l-au ucis ca să poată viola pe cele două fete pe care le avea. Femeile I.D. şi S.B. din Ortachioi şi I.V. din Mircea Vodă satul Iaila, fiind batjocorite de câte 30 de soldaţi la rând, unele chiar au murit atunci, altele au înnebunit şi au murit apoi“, consemna autorul în raport. [...]
Nu doar populaţia a avut de suferit, ci şi simbolurile vechiului Tomis. Militarii bulgari au dat jos de pe soclu Statuia lui Ovidius şi au vandalizat Monumentul Reîntregirii Dobrogei, pe care l-au dus în Bulgaria. Statuia lui Ovidius, din fericire, a fost pusă la loc de soldaţi nemţi, cu ajutorul unui sistem din bârne de lemn, scripeţi şi frânghii. Din păcate, cu această ocazie, Ovidius a rămas fără stilusul (pana) din mână." [fragment din Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial din revista Adevărul]

La toate astea mai adaug și niște fapte relatate de profesorul meu de religie din liceu, fapte pe care le știa de la un preot român. Acesta i-a povestit că atunci când preoții de la sate au încercat să își ascundă enoriașii în sanctuarul bisericilor, bulgarii au dat buzna înăuntru. Au furat obiecte de cult, au violat femei și fete în biserică și le-au ras bărbile popilor ca să își bată joc de ei. Niște gesturi foarte creștinești, nu? Faptele acestea îmi amintesc de ruși care de curând au bombardat ucraineni în biserică în timpul slujbei... Ori cei cărora le face plăcere să batjocorească oamenii (în special femeile și copiii), inocența, onoarea, cultura și credința lor sunt, după părerea mea, bestii, NU oameni!

Și vă întreb eu acum pe voi: vi se pare că bulgarii s-au purtat cu mănuși sau mai degrabă au șters pe jos cu românii? Faptele săvârșite de Bulgaria în Primul Război Mondial sunt exact faptele caracteristice unei „puteri străine de ocupație”... Ca să îl citez pe Hristos: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra”. 

Hai să comparăm asta cu tratamentul bulgarilor pe pământ românesc, mai ales în zona Dobrogei:

"S-au deschis şcoli primare şi secundare cu predare în limba bulgară, dar şi societăţi culturale, biblioteci, societăţi culturale, cluburi [...]"

Unde mai pui ca tot bulgarii formau o "adevărată clasă burgheză"  care controla comerțul în Tulcea.

Și ca să vedeți că am fost toleranți față de ei: sunt multe familii în sudul țării prin care curge și sânge de bulgar. Nu au avut o problemă atât de mare românii în a se căsători cu bulgarii. La partea aceasta vă dau un exemplu cât se poate de personal: ramura paternă a familiei mele are rădăcini bulgărești (dacă l-ați vedea pe bunicul meu patern ați spune că nu a curs picătură de sânge de român prin el). Ca fapt divers, familia mea este oricum destul de bălțată din punct de vedere etnic 😅: pe partea maternă am rădăcini grecești, iar străunchiul meu este căsătorit cu o tătăroaică. Fundamental (deci nu vorbesc despre scelerați care umblă cu pusee fasciste ca rușii sau ca unii occidentali) poporul român nu suferă de manii ariene: la noi s-au adăpostit, s-au sălășluit și au trăit (și unii mai trăiesc și acum pe aceste plaiuri mioritice): evrei, armeni, greci, tătari, sași și șvabi, secui și unguri, turci, lipoveni, țigani, *dar și bulgari. Și ai noștri se iau cu bărbații sau femeile lor. Iar eu iau aceste familii mixte ca un semn decisiv că suntem un popor tolerant până la urmă și că i-am putut lăsa și pe alții să trăiască pe lângă noi.

O să lămuresc și „problema” Dobrogei într-un alt articol, ce va apărea pe blogul meu despre istoria și folclorul românilor. Menționez însă un fragment care are legătură cu subiectul de azi:

"Majoritatea bulgarilor din sudul Dobrogei au venit de la sud, fugind de teama persecuţiilor turceşti, şi s-au infiltrat în Dobrogea veche după anul 1877, când procentul populaţiei bulgăreşti era infim, de aproximativ 6-6,5%. Coloniştilor li s-au acordat în mod gratuit pământuri, pe care timp de 20 de ani nu aveau voie să le vândă. În preajma anului 1878, numărul bulgarilor veniţi în Dobrogea a crescut semnificativ, ajungând la aproximativ 10% din întreaga populaţie.

Din punct de vedere al elementului cultural, elementul bulgar nu s-a manifestat până în anul 1878, dată la care a încetat stăpânirea otomană în Dobrogea." [fragment din Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial din revista Adevărul]

Și mai comentez un lucru: vai ce ne urăsc bulgarii și ce o urăsc ei pe Regina Maria, dar e bun castelul reginei de la Balcic pentru turism și pentru obținerea câtorva gologani... Castelul care a fost în proprietatea familiei regale a României până în 1948, când guvernul de la Sofia a decis să ni-l ia cu japca țigănește și să și-l însușească. Dar vai ce urgie pe capul sărmanilor bulgari, care fac bani pe o construcție care ar fi trebuit să se afle în patrimoniul românesc și nu în posesia lor... Nici nu vreau să îmi închipui ce le îndruga despre noi ghizii bulgari turiștilor veniți la Balcic...

Poate că nu am avut atât de des conflicte cu bulgarii cum am avut cu ungurii, rușii, turcii sau nemții de factură austriacă, dar asta nu înseamnă că suntem prieteni la cataramă sau că ar trebui să idilizăm relația dintre popoarelor nostre, mai ales în lumina declarației acesteia și a altor gesturi șoviniste din partea lor. Tot măcelarii aceia din Primul Război Mondial i-au crescut și pe bulgarii de astăzi care își manifestă, vai dragă, indignarea față de "elogierea" Reginei Maria. Și le doresc acestor revizioniști să se ducă de-a dura: Regina Maria a fost un model de lider feminin, indispensabilă Marii Uniri, și se numără printre cele mai însemnate figuri feminine din istoria umanității! Dacă nu le convine să aibă de-a face cu moștenirea ei, atunci să ne dea înapoi castelul de la Balcic și să își păstreze pentru ei înșiși politicile revizioniste, că nu avem ce să facem cu ele. Dacă nu, atunci să mai închidă clonțul. La fel ca rușii și ca ungurii, bulgarii pot fi belicoși, lacomi, încăpățânați, grei de cap, sângeroși și cruzi. Descrierea lor cea mai potrivită, și cea mai scurtă, este sigur cea făcută de poetul nostru Mihai Eminescu: "Bulgăroi cu ceafa groasă". 


Comments

Post a Comment

Popular Posts